INTERVIU

Anul VIII, nr. 2, 1 – 29 februarie 2016

O tânără din Moldova, lector la Universitatea Assumption din Thailanda, Bangkok

Un interviu de Ecaterina Deleu

O tanara din MoldovaUn destin asumat, împlinit, în ascensiune. Cu răbdare şi credinţă, care i-au netezit obstacolele întâlnite în cale. Este ceea ce o defineşte pe Arina Iavorschi, care a studiat Relaţii Internaţionale la Chişinău, a susţinut masteratul şi doctoratul în Italia, un alt masterat în Austria şi activează de câţiva ani în calitate de lector la una cele mai mari şi prestigioase universităţi din Thailanda – Assumption University.

 – Ai un parcurs de viaţă cu totul deosebit. De unde vii? Cum ai ajuns să lucrezi la Universitatea Assumption din Thailanda? 

Eu m-am născut şi am locuit în Chișinău. Mama mea lucrează deja de 13 ani în Italia. Am absolvit Liceul teoretic Principesa Natalia Dadiani din Chişinău şi după absolvire am studiat la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Administrative, specialitatea Relaţii Internaţionale. După ce am absolvit universitatea, am lucrat la o firmă care făcea parte din Serviciul Legal al companiei aeriene Alitalia, se ocupa în principiu de reclamaţiile pasagerilor.

În Italia am plecat la studii. În primii doi ani am făcut masteratul, iar ulterior doctoratul. Dar pentru a reuşi să obţin bursă de studii în Italia, am avut asistenţă din partea preotesei Ecaterina Hâncu, preşedinta Asociaţiei migranţilor moldoveni Sf. Mina din Roma. Ecaterina Hâncu a fost mediatorul între decanul Facultăţii Ştiinţe Sociale de la Universitatea Angelicum din Roma şi mine.

După patru ani de studii la Roma, am plecat în Austria, Trumau, pentru a mai face un masterat, de data aceasta în Căsătorie şi Familie la International Theological Institut. Am ajuns aici cu ajutorul unei prietene. Ea m-a ajutat cu toate anchetele şi în timpul studiilor mi-a fost o persoană de sprijin. După ce am încheiat studiile în Austria, văzând că durează mult până să obţin un loc de muncă, am decis să plec în Thailanda, la Universitatea Assumption. Aici predau etica la studenţii din primul ciclu. Şi aici am ajuns la invitaţia şi cu ajutorul prietenei mele thailandeze cu care am studiat împreună la Roma.

– Care au fost motivaţiile tale, la plecarea din Republica Moldova?

– Când am plecat în Italia, mama mea era deja acolo de șapte ani şi sora mai mică de trei ani. Am ales Italia ca să continuu studiile şi să fiu mai aproape de familia mea. Am plecat în Thailanda pentru ca, în final, să obţin experienţă de muncă. Şi această invitaţie a fost una din puţinele ocazii/oferte de muncă de care am încercat să profit.

– Ce aşteptări materiale ai avut în legătură cu munca peste hotare? S-au realizat ele sau nu?

– Sincer, aveam aşteptări puţin mai mari, dar asta nu mă împiedică să nu renunţ la locul meu de muncă. Sunt mulţumită, pentru moment, iar cu timpul pot să cresc în carieră. Aş vrea să pot găsi un loc de muncă mai aproape de familie, undeva în Europa.

– Activitatea ta corespunde, în mare parte, studiilor şi calificării tale. Ce ai recomanda cetăţenilor moldoveni care vor să plece la muncă peste hotare?

– Da, activitatea mea corespunde studiilor mele şi îmi place ceea ce fac. Celor care pleacă din Republica Moldova le-aş recomanda să nu viseze la un succes rapid şi la saci cu bani. A lucra şi a trăi printre străini e foarte greu, mai ales din punct de vedere moral şi psihologic. Chiar dacă ai cetăţenia lor, oricum te consideră străin, iar în cel mai rău caz ești şi discriminat.

 – Cum crezi, ce ai pierdut/ai obţinut în plan profesional, al statutului social muncind în străinătate? 

– Am făcut studii foarte bune şi am obţinut experienţă, în special în calitate de lector universitar. Experienţă de a pregăti orele, de a lucra cu studenţii şi de a învăţa de la ei. De a învăţa cultura Asiei de Sud-Est şi modul de a gândi al persoanelor de aici. Universitatea Assumption e una internaţională şi lectorii, profesorii, lucrătorii, studenţii sunt din diferite ţări ale lumii, din Europa, Asia, America, Australia. Eu deţin ambele cetăţenii – moldovenească şi română – şi nu-mi e ruşine, nu ascund nici una din cetăţenii. Dimpotrivă, sunt mândră că sunt din Moldova. Puţini sunt cei care au auzit de Moldova, aşa că în acest fel promovez ţara mea şi-mi face plăcere să împărtăşesc colegilor şi studenţilor mei din istoria, cultura, limba, tradiţiile şi obiceiurile noastre. De sărbătorile naţionale încerc pe cât de posibil să port ia. Catrinţa, din păcate, nu o pot îmbrăca pentru că anul împrejur e foarte cald.

– Cum crezi, ce ar trebui să existe în ţara de origine ca tinerii ca tine să nu plece peste hotare în căutarea unui trai mai bun?

– Să fie mai multe posibilităţi de muncă, în toate domeniile, şi salarii decente. Stabilitate economică şi politică.

– Ce probleme ai înfruntat în primele luni de aflare într-o ţară străină?

– În Thailanda, problema cu care m-am confruntat cel mai mult a fost cea de integrare –  de a cunoaşte cultura, limba, obiceiurile ţării, regulile de comportament în societate. Cultura şi mentalitatea asiatică diferă foarte mult de cea din Europa şi practic fiecare gest contează. Trebuie să fii foarte atent la respectarea regulilor de comportament şi de etichetă, la felul cum te exprimi şi comunici cu localnicii. La fel mi s-a întâmplat cât am fost la studii în Italia şi Austria, dar, desigur, nu în aceeaşi măsură ca în Thailanda.

– Cum ai aprecia politica imigraţionistă actuală a Thailandei?

– Are mult de lucru în acest domeniu. Pe de o parte, este o politică bună, pentru că, într-un fel, protejează propriii cetăţeni. Pe de altă parte, străinii trebuie să facă faţă birocraţiei. Spre exemplu, chiar dacă am un contract de muncă nelimitat, în fiecare an trebuie să merg la oficiul de imigrare pentru a-mi reînnoi viza şi asta înseamnă o nouă ştampilă în paşaport cam de o jumătate de pagină. În plus, trebuie să am un permis de intrare în Thailanda ori de câte ori ies din ţară. Apoi, în Thailanda nu este recunoscut statutul de refugiat. Astea sunt câteva exemple, pentru ca să-ţi dai seama, în linii generale, despre stricteţea şi birocraţia în politica imigraţionistă din Thailanda.

– Mai ai nostalgie faţă de locurile natale?

– Da, sigur că am. Şi aştept cu nerăbdare vacanţele ca sa vizitez familia şi prietenii. Fiind în străinătate, cel mai mult mă confrunt cu dorul de cei dragi, de prieteni, de ţară. Slavă Domnului, nu am avut parte de momente stresante, poate şi au fost, dar au trecut. De cele mai multe ori m-au ajutat prietenii, familia, biserica. Comunic cu colegii de la universitate cu care apoi m-am împrietenit.

 – Câte limbi vorbeşti?

– Limba italiană am învăţat-o la liceu, pot să spun că o posed destul de bine, o vorbesc fluent. Limba germană am învăţat-o în Italia, nu pentru că mă pregăteam să merg în Austria. Îmi doream demult să învăţ germana şi, pentru că îmi făceam studiile la o universitate pontificală, am avut posibilitatea să obţin o bursă de studii la Institutul Goethe din Roma. După care am continuat studiile de germană în Austria, la universitate. La liceu am învăţat franceza, rusa, la USM engleza şi spaniola. Acum învăţ thailandeza. E foarte grea, dat fiind faptul că este o limbă ce are cinci tonuri şi caractere total diferite. Îmi va lua ceva timp până voi putea să vorbesc, dar nu mă descurajez.

– Ce cunoşti despre activitatea asociaţiilor migranţilor moldoveni peste hotare?

Ştiu că în Italia sunt foarte active şi încearcă să facă tot posibilul pentru a ajuta migranţii care li se adresează după sprijin. Cu puţin, cu cât se reuşeşte, dar toţi cei care cer sprijin la biserică sau asociaţii obţin acest ajutor. Am fost martoră de mai multe ori cum biserica îi ajuta pe cei aflaţi în necazuri în Italia, dar şi pe cei aflaţi în Moldova. În timpul studiilor în Italia am comunicat cu diverse asociaţii şi, de asemenea, am făcut parte din una din ele. În Austria şi Thailanda nu cunosc astfel de organizaţii.

– Ai vizitat biserici în timpul aflării în străinătate?

– Da, am fost la biserică de multe ori. În Italia – la cele ale comunităţilor din România şi din Republica Moldova. În Austria – la cea românească, şi în Bangkok – la cea rusă, că e unica biserică ortodoxă prezentă pe teritoriul Thailandei.

– Ai reuşit să simţi atenţia şi grija bisericii peste hotare? Prin ce s-a exprimat aceasta?

– În primul rând, prin ajutor spiritual. La biserică se creează comunităţi de români sau moldoveni, deci în aşa fel se păstrează şi se comunică în limba maternă. De asemenea, biserica e sensibilă la necesităţile comunităţii în general, precum şi a enoriaşilor în particular. Se organizează ajutoare pentru familiile sărace din România, Moldova sau Italia. S-au trimis ajutoare materiale când au avut loc inundaţiile. Până în prezent se desfăşoară proiectul „Braţele Părinteşti”, este un proiect implementat de Episcopia Ortodoxă Română a Italiei, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Episcop Siluan, prin care, în aceste vremuri grele, sunt adoptaţi, la distanţă, copii din familiile nevoiaşe din Romania şi din Republica Moldova, asigurându-le haine, alimente şi rechizite şcolare. Şi multe alte acte de caritate.

– În ce constă specificul activităţii preotului în mediul migranţilor de muncă?

– Preotul este doctorul sufletelor, este slujitorul lui Dumnezeu. Un preot trebuie sa aibă multă răbdare, har de la Dumnezeu pentru a reuşi să slujească comunitatea, să asculte pe fiecare enoriaş şi să-l ajute cu un sfat. Fiind departe de ţara de baştină, viaţa unui imigrant este foarte grea, dar şi pentru preot, că şi el trece prin acelaşi proces de integrare în societatea gazdă. Deci biserica însăşi trece prin fazele integrării în societate. Biserica, am putea spune, este o punte între societate şi migranţi. Biserica este locul unde integrarea şi identitatea se intersectează, iar preotul are misiunea de a-l ajuta pe imigrant atât în integrarea în societate, cât şi în păstrarea valorilor, obiceiurilor, identității naţionale.

– Menţii legături cu ambasada sau consulatul Moldovei în ţara în care te afli?

– În Thailanda – nu, pentru că ambasada Republicii Moldova se află în China şi e prea departe.

– Ce simţi când revii la Chişinău?

– Mă simt acasă. Senzaţia de a fi acasă am mai avut-o şi la Roma, dar mă bucur că nu dispare când mă întorc de fiecare dată în Moldova. Mă simt sigură, îmi place să fiu acasă. Să văd podgoriile de viţă de vie, locurile natale, prietenii din copilărie, rudele. Este o senzaţie de confort sufletesc, împletită cu o imensă bucurie.

– Ce te opreşte, mai exact, să te întorci în Republica Moldova?                                              

– Criza, instabilitatea politică şi economică, lipsa unui loc de muncă şi a unui salariu care să-ţi permită să trăieşti. Cât am posibilitate să fiu peste hotare, profit de această şansă şi poate între timp se vor înregistra îmbunătăţiri economice, sociale, politice etc. în Moldova.

– Cum a influenţat experienţa din străinătate atitudinea faţă de baştina ta?

– Aflându-mă peste hotare, am învăţat să apreciez mai mult Moldova, să apreciez valoarea lucrurilor pe care nu le pot avea peste hotare. În Thailanda, spre exemplu, foarte rar vorbesc în limba română şi de aceea îmi este foarte dor s-o vorbesc. Mă bucur să le pot împărtăşi şi celor din Thailanda despre locurile mele natale, despre obiceiuri, istorie, cultură…

– Îţi mulţumesc pentru interviu şi îţi urez mult succes.

 

Interviu realizat de Ecaterina DELEU

'+
1
'+
2 - 3
4 - 5
6 - 7
8 - 9
10 - 11
12 - 13
13 - 14
[x]