EDITORIAL

Anul VII, Nr. 3, 1-31 mai 2015

Coletul nostru, cel de toate zilele!

Un articol de Dorin Dușciac

colete2În ultima perioadă noi, migranții stabiliți cu traiul în Europa Occidentală, am constatat că se întâmplă anumite lucruri care au o consecință directă și extrem de negativă asupra transportului de colete în și din Republica Moldova. Din ce în ce mai des, coletele pe care le expediem celor de acasă din țările în care locuim (Italia, Franța, Portugalia etc.) și coletele pe care ni le expediază nouă rudele pur și simplu nu ajung la destinație. Șoferii de microbuze, încercând să explice acest fenomen, dau din umeri și ne povestesc despre impunerea unor restricții de circulație în transportul de colete. Unde?! – întrebăm noi mirați. La vama dintre Republica Moldova și România, de cele mai dese ori – acolo unde aceste colete sunt pur și simplu descărcate de vameși, iar șoferii de microbuze sunt în cel mai bun caz amendați și lăsați să plece în drumul lor, doar cu cei 5-6 pasageri și cu bagajele personale ale acestora. De ce se întâmplă acest lucru?! – nu contenim noi să ne revărsăm mirarea și dezaprobarea în fața acestei realități. Aici, versiunea diferă de la șofer la șofer: unii zic că este un gest gratuit și nepoliticos din partea vameșilor, alții presupun că DNA-ul de la București a ajuns, în sfârșit, și pe la hotarele României. Sunt și din cei care găsesc o explicație „geopolitică” peste tot, chiar și în cazul transportului de colete – noile interdicții sunt, după părerea lor, o urmare a războiului civil din Ucraina, și, la sigur, nu prevestesc nimic bun pentru Republica Moldova…

Adevărul în această situație este, însă, banal și simplu: este vorba (a câta oară !) despre o „simplă” nepăsare și neglijență a autorităților de la Chișinău. În Uniunea Europeană funcționează sistemul de Licență comunitară: un act permisiv, eliberat de către fiecare stat membru al UE, care permite firmelor de transport care se conformează anumitor criterii să transporte pe teritoriul Uniunii Europene bagaje neacompaniate – colete. Multe țări aflate în apropierea granițelor Uniunii Europene (Ucraina, Federația Rusă, Belarus) eliberează Licențe naționale, care autorizează transportul de persoane și colete în alte țări, inclusiv în Uniunea Europeană. În virtutea unor acorduri (bilaterale sau ale statelor cu instanțele comunitare, europene), aceste Licențe sunt recunoscute pe teritoriul țărilor UE, ceea ce permite practicarea activității de către transportatori.

Ce se întâmplă, însă, în cazul Republicii Moldova? În anul 2010 Licențele care permiteau transportul de persoane și de colete de către unitățile de transport cu o greutate mai mică de 3,5 tone (adică practic toate microbuzele și unele autobuze) au fost scoase din uz. De ce? Atunci s-a considerat că procedura de obținere a acestor Licențe este una anevoioasă, prezintă o importantă sursă de corupție și este o barieră inutilă în calea dezvoltării acestei ramuri a activității de întreprinzător. Așadar, fără ca să mai fie analizate prea mult posibilele consecințe ale acestei decizii, Licențele au fost scoase din uz. Unii transportatori s-au bucurat, mai ales cei care practică activități de import-export de bunuri comerciale în statele învecinate (Ucraina și România) au simțit, într-adevăr, beneficiile unei astfel de reforme. În noile condiții acești transportatori nu mai pierdeau timp și bani cu obținerea Licențelor. Însă, în același timp, cei aproximativ 2500 de șoferi care transportă colete către țările de reședință a migranților noștri au simțit imediat consecințele nefaste ale acestei măsuri. La început au fost amenzile. Atunci când erau opriți de către poliția rutieră în țările pe care le traversau, șoferii noștri pur și simplu se vedeau în imposibilitatea de a justifica din punct de vedere legal activitatea pe care o practică, și anume transportul de colete. În lipsa unui act permisiv eliberat de către autoritățile țării în care este înmatriculat autovehicolul, orice argument înaintat de către șoferii din Republica Moldova este pur și simplu neglijat de către reprezentanții forțelor de ordine din țările Uniunii Europene. Și amenzile (de 750 de Euro în Franța, de 600 de Euro în Italia, de 800 de Euro și mai mult în Germania) curg cu nemiluita… Și e absolut normal să fie așa! Cei care vor să practice activitatea de transport de colete în Uniunea Europeană trebuie să aibă Licență care să permită acest lucru. Dacă nu licență comunitară, cel puțin una națională, așa cum au firmele din alte țări. În relativ scurt timp au început să apară probleme și la punctele de trecere a frontierei, la intrarea în Uniunea Europeană. Conformându-se pur și simplu legislației în vigoare în UE, vameșii români nu pot permite trecerea coletelor în cazul transportatorilor care nu au licență pentru acest tip de activitate. Iată cum o idee bună la bază, fiind aplicată într-un mod greșit, a creat probleme importante unei categorii întregi de întreprinzători, care ne asigură nouă, migranților, o legătură permanentă și materială cu cei de acasă. Să nu uităm nici faptul că transportul de colete constituie o sursă de venit pentru mii de familii antrenate în această activitate.

Cum ar putea fi rezolvată problema creată? Soluția este simplă: să fie reintroduse în Republica Moldova licențele pentru transportul internațional de pasageri și colete. Acum un an, în aprilie 2014, un grup de deputați în Parlamentul Republicii Moldova, în frunte cu dna Ana Guțu, a înregistrat (la inițiativa subsemnatului) un proiect de lege care prevedea reintroducerea acestui tip de licențe. Ca de multe ori, însă, interesele personale ale anumitor grupuri de afaceriști au fost mai puternice decât interesele sutelor de mii de migranți. Temându-se că reintroducerea licențelor ar fi perturbat activitatea lor de import-export cu țările vecine (lucru bine știut: banii iubesc liniștea…), aceștia au „dinamitat” din interior proiectul de lege sus-menționat. În van s-a încercat a fi explicată diferența între noțiunile de „marfă” (bunuri comerciale) și „colete” (bunuri, prin definiție, ne-comerciale). S-au înscenat atunci în grabă chiar și „operatiuni de combatere a contrabandei”, în câteva microbuze venind din Italia descoperindu-se un lot de vreo 15 panettone și încă trei perechi de blugi, noi-nouți! Nimeni nu neagă existența fenomenului de contrabandă și necesitatea de a-l combate. Însă, lucru bine știut, anume introducerea unor licențe ar putea contribui la diminuarea contrabandei, și nu invers!

Patriotismul și dragostea față de propriul popor nu se demonstrează prin discursuri magistrale despre „viitorul european”. Patriotismul veritabil înseamnă inclusiv (poate chiar în primul rând!) adoptarea unor decizii simple, tehnice, care ar fi în favoarea interesului celor mulți și nu ar reieși doar din considerente personale sau de grup. În cazul cu tărăgănarea continuă a rezolvării problemei legate de transportul de colete pentru Diaspora, ca și în multe alte cazuri, de altfel, e timpul să ne întrebăm: oare câți patrioți adevărați avem astăzi în clasa noastră politică?!

Dorin Dușciac

Paris, Franța

 

'+
1
'+
2 - 3
4 - 5
6 - 7
8 - 9
10 - 11
12 - 13
13 - 14
[x]