EDITORIAL

Anul VII, Nr. 6, 1-30 septembrie 2015

Platforma NU

Un articol de Dorin Dușciac

DorinDusciacOdată cu reluarea anului de studii la începutul lunii septembrie, spațiul mediatic din Republica Moldova a ieșit din amorțeala cauzată de acalmia vacanței de vară. Începutul unui nou „sezon politic” a fost marcat în forță, prin protestul organizat de către Platforma Civică Demnitate și Adevăr (DA), în data de 6 septembrie a anului curent. Anunțat de către organizatori cu peste trei luni în urmă, acest protest a readus în prim plan o serie de revendicări care în ultimele luni s-au aflat în centrul atenției opiniei publice. Asistăm la o evidentă radicalizare a mișcării protestatare, care se manifestă pe mai multe planuri concomitent. În cele ce urmează, vom încerca să punctam cîteva argumente în susținerea acestei afirmații :

  1. Revendicările. Așa cum am menționat și mai sus – lista de revendicări înaintate de către protestatari a fost re-organizată, completată cu cererea de demisie imediată și necondiționată a Guvernului și a Președintelui, și organizarea grabnică a alegerilor anticipate. Accentul nu mai este pus doar pe înlocuirea punctuală a anumitor funcționari publici de rang înalt (guvernatorul Băncii Naționale, directorul Centrului Național Anticorupție, etc.). De această dată, organizatorii protestului plasează în topul priotităților cererea de înlocuire grabnică și ireversibilă a actualei guvernări, in corpore.
  2. Noii aliați ai Platformei DA. Spre uimirea multor observatori, în zilele care au precedat mitingul din 6 septembrie, am asistat la o suita de declarații în sprijinul mișcării protestatare, provenite din anumite zone mai „obscure” ale politicului moldovenesc. Astfel, Platforma DA a primit semnale clare de susținere din partea unor extremiști periculoși, marginali ai lumii politice din Republica Moldova, cum ar fi, de exemplu, fostul deputat comunist Grigore Petrenco, lider al unor grupuscule de extremă stîngă. Mai există și neclaritatea legată de susținerea „din umbră” a protestului de către Victor și Viorel Țopa, cei care nu au un trecut tocmai limpede în sectorul financiar-bancar din Republica Moldova.
  3. Dezinformarea masivă. Liderii Platformei DA, aflați într-o criză evidentă de inspirație și de încredere, au mai inventat o cifră astronomică, ce ar reda „numărul de participanți la protest”: 100 000. O sută de mii de protestatari – pentru mulți oameni simpli, această cifră reprezintă un prag psihologic. Pentru Platforma DA – este un mod de a-și da importanță, de a spune tuturor că sunt sprijiniți de „masele populare largi”. Cel mai curios fapt este că această cifră, deși evident falsă dacă e să ne referim la filmările din acea zi efectuate în Piața Mării Adunări Naționale la Chișinău – a fost preluată decatre unele surse de informare credibile din Occident. Culmea este și faptul că unii nu s-au sinchisit să afirme, că mitingul din 6 septembrie a fost „cel mai mare din istoria Republicii Moldova”. Nimic mai fals !
  4. Permanentizarea mitingului. De această dată, organizatorii protestului nu au pus capăt mișcării de protest în ziua de 6 septembrie, ci au decis (bineînțeles, în urma „votului unanim al celor prezenți”) – să transforme protestul într-un maraton anti-guvernamental. în PMAN au fost instalate mai multe sute de corturi, și mai multe sute de cetățeni sunt prezenți non-stop în fața Casei Guvernului.

Așadar, prin toate mijloacele care le stau la dispoziție (unele reale, altele fiind pură propagandă) – liderii Platformei DA și-au radicalizat acțiunile în urma mitingului din 6 septembrie. Pentru nimeni nu mai este acum un secret faptul că acești lideri urmăresc de fapt o agendă personală, ascunsă, ne-declarată inițial. În cadrul acțiunii din 6 septembrie mai mulți vorbitori au afirmat de la tribună faptul că în curînd se va forma și un partid politic, care va urmări scopul preluării puterii în stat. Și aici, de fapt, e cea mai mare problemă : pornită inițial ca un strigăt de disperare al societății civile (deci prin definiție apolitice) – platforma DA își trădează de fapt propriile sale intenții și declarații, și speră să tragă foloase politice din năzuințele sincere ale miilor de protestatari. În limbaj mai popular, acest procedeu poartă denumirea „a trage pe sfoară”. Indubitabil, aplicarea acestui procedeu nu are cum să nu afecteze credibilitatea întregii mișcări protestatare. Doresc să fiu înțeles corect : bineînțeles, sunt și eu în favoarea elucidării situației complicate, creată recent în sectorul financiar-bancar din Republica Moldova. Bineînțeles, doresc și eu ca cei care se fac vinovați de delapidarea banului public și de corupție – să fie pedepsiți. Și mai doresc, foarte mult, să se facă justiție adevărată, europeană în Republica Moldova. Doar că justiția adevărată și europeană – nu se face în stradă. Ea nu se face prin manipulare și tragere pe sfoară. Avîndu-i ca aliați pe Grigore Petrenco și un mare număr de alți extremiști și dubioși cu un trecut neclar. Politica este prin definiție un teren de luptă. Dar cei care vor practica minciuna și deziluzionarea propriilor săi adepți prin practicarea unei agende ascunse – sunt din start sortiți eșecului. Nu așa se face politică. Nu într-o țara care dorește să se apropie de Uniunea Europeană. Iată de ce – doresc să fiu foarte explicit: dacă este să ne referim la speranțele sincere ale oamenilor, la onestitate și curaj veritabil, la scopuri nobile și la promovarea deschisă a unor valori europene – cu siguranță, miile de participanți la mișcarea protestatară este astăzi sunt induși în eroare și utilizați. Cine întruchipează astăzi în Republică Moldova adevărată schimbare? Platforma? NU!

Dorin Dușciac

Paris, Franța

'+
1
'+
2 - 3
4 - 5
6 - 7
8 - 9
10 - 11
12 - 13
13 - 14
[x]