ARTICOL

Anul VII, nr. 8, 1 – 31 decembrie 2015

Cinci întrebări pentru Irina Botoc, moldoveanca care a dus istoria şi cultura Moldovei până în inima Calabriei

Un interviu realizat de Aliona Purci

„Am fost înCinci intrebaritotdeauna apreciată pentru patriotismul şi dragostea cu care am vorbit despre ţara în care m-am născut şi am crescut. Chiar dacă voi locui în Italia sau în altă ţară, Moldova rămâne pământul meu.”

Aliona Purci: Cum aţi ajuns în Italia?

Irina Botoc: În 2004, la doar 22 de ani, am plecat în Italia, acolo unde mă aştepta prietenul meu de origine italiană cu care comunicam deja de doi ani. A fost o decizie spontană. Eram studentă la universitate în acea perioadă. Din primele clipe ale aflării mele în peninsulă am avut noroc de o familie care m-a primit destul de bine şi am reușit într-un timp foarte scurt să îmi fac prieteni. Am observat că avem multe în comun cu italienii din sudul Italiei, nemaivorbind de faptul că limba română seamănă foarte mult cu dialectul calabrez. Am plecat în Italia pentru că acolo era iubirea mea şi probabil mi-a fost mai uşor să mă acomodez. În plus, eram foarte tânără şi aveam nevoie de noi experienţe.

A.P.: Ce ştiau italienii despre Moldova când aţi ajuns în Italia?

I.B.: Îşi imaginau că eu vin de undeva dintr-o ţară ce se mărgineşte cu Republica Cehă sau chiar din afara Europei de Est. Atunci am luat harta şi am început să le explic unde este Moldova. Am fost întotdeauna apreciată pentru patriotismul şi dragostea cu care am vorbit despre ţara în care m-am născut şi am crescut. Chiar dacă voi locui în Italia sau în altă ţară, Moldova rămâne pământul meu. Acum prietenii mei italieni sunt îndrăgostiţi de Republica Moldova, am foarte des oaspeţi din Italia. De fiecare dată când mă întorc în Italia, duc prietenilor mei suvenire, poze care reprezintă tradiţiile ţării mele şi chiar merg să îi colind de Crăciun.

A.P.: V-aţi întors pentru totdeauna în Republica Moldova?

I.B.: Eu nici nu am simţit vreodată că am fost plecată. Niciodată nu am simțit hotarele, pentru că am plecat legal şi, din start, am fost în posesia unui permis de ședere care mi-a permis să revin acasă ori de câte ori am simțit nevoia. Acum m-am întors, în primul rând, pentru că am dorit nespus de mult să-mi continuu studiile abandonate când am plecat. Am ales intenţionat o universitate din Moldova.

A.P.: Viitorul Irinei Botoc este în Italia sau în Republica Moldova?

I.B.: În Europa. Cred foarte mult în globalizare. Nu cred că în RM nu se poate face nimic. Noi avem problema mentalității – să aducem atunci mentalitate proaspătă. Avem nevoie de persoane care s-au realizat și au reușit să se afirme, au acumulat experiență în afară și vin cu ceva nou in Moldova – trebuie să li se permită să se afirme şi aici. Cred că totuşi un om nu poate fugi la infinit, de aceea am hotărât să finisez studiile începute în 2000. Anul acesta am absolvit Facultatea de Drept la ULIM, cu media 9,5. M-am întors să studiez în Moldova, pentru că nu am vrut să dau valoare altor instituţii, internaţionale. M-am gândit că odată ce în Moldova vin să studieze tineri din afară, înseamnă că şi USMF „N. Testemiţanu” şi ULIM, şi USM, şi UTM au o valoare.

A.P.: V-aţi întors nu doar pentru studii. Ați deschis şi o afacere. Ce servicii prestează compania pe care o conduceţi?

I.B.: Întreprinderea pe care o conduc se numeşte „ De Jure & De Facto”. La drept vorbind, nu este o agenţie care prestează servicii pe care nu le-a văzut Moldova. Nu. Unica diferenţă este în formatul personal şi mai multe direcţii: consultanţă juridică, contabilitate, consultanţă în management, în afaceri, mediere şi training-uri individuale de dezvoltare personală corporativă. Printre clienţii noştri sunt cetăţeni de origine rusă, franceză, română, italiană şi, desigur, moldoveni. În pofida tuturor obstacolelor, mi-am propus să merg mai departe, să-mi dezvolt afacerea şi chiar să deschid un ONG pe lângă întreprindere.

A.P.: Cum ați ajuns să organizaţi cursuri de limbă italiană la Chişinău?

I.B.: Îmi amintesc cum pe timpul când eram studentă era foarte greu să găseşti informaţiile necesare dacă nu cunoşteai limba engleză sau franceză. Trebuia sa înveţi peste noapte aceste limbi, ca să reușeşti să găseşti ceva informaţii pe site-urile străine. Am început să ajut gratuit persoanele care doresc să înveţe limba italiană, pentru că îmi amintesc cât de greu mi-a fost să mă pregătesc pentru teza din anul I. Limba italiană este a patra limbă vorbită pe glob şi cunoaşterea ei reprezintă un avantaj. Deoarece eu o vorbesc, vreau să ofer posibilitatea şi altor persoane care, din motive economice, nu reuşesc să se înscrie la un curs plătit.

Vreau să ajut persoanele care doresc să crească, să se afirme şi, de ce nu, să contribuie la dezvoltarea Republicii Moldova, de aici, de acasă. Am crezut şi cred în viitorul Moldovei şi sunt sigură că el este în mâinile noastre, ale celor tineri. Din acest motiv, întotdeauna i-am încurajat pe cei care s-au întors acasă şi încearcă să face ceva pentru Republica Moldova. Nu este uşor, nu a spus nimeni asta, trebuie doar să mergem înainte, prin greutăți, dar spre un scop frumos.

Interviu realizat de Aliona Purci, Padova

'+
1
'+
2 - 3
4 - 5
6 - 7
8 - 9
10 - 11
12 - 13
13 - 14
[x]