sâmbătă, octombrie 23, 2021
AcasăȘtiriS-a întâmplat conștientizarea celor plecați, care de fapt s-au definit cu mândrie...

S-a întâmplat conștientizarea celor plecați, care de fapt s-au definit cu mândrie – diasporă

Un bilanț al anului cu Olga Coptu, într-un interviu acordat pentru Sabrina Rebeja – IPN, în ciclul: „Cum a fost 2020, cu rele și bune”.

Cum au stat lucrurile în domeniul diasporei în anul 2020? Cum acest domeniu s-a manifestat, ce s-a întâmplat bun și ce rău, pe puncte? O scurtă retrospectivă. Cum s-a reflectat aici contextul pandemic?

Anul 2020 a fost unul complex, un an în care diaspora Republicii Moldova a demonstrat o capacitate de mobilizare fără precedent, bineînțeles mă refer aici la alegerile prezidențiale și la participarea unui număr record de alegători, peste 260 de mii de cetățeni moldoveni și-au exprimat dreptul la vot în afara țării. Însă acest proces a început mult mai devreme, odată cu pandemia, atunci când diaspora a devenit ținta unui discurs de ură, fiind învinuită de decidenții de la Chișinău, mai întâi de aducerea și răspândirea virusului, apoi a urmat episodul malefic legat de Asigurarea Obligatorie de Asistență Medicală pentru cei care revin în țară, urmat de mai multe acuzații în spațiul public în adresa celor din afară. Aici aș dori să amintesc, că o bună parte din cei reveniți au fost persoane care au revenit din strictă necesitate. Cu toate acestea, diaspora s-a mobilizat activ pentru Republica Moldova, a transmis ajutoare umanitare către sistemul medical, a acordat asistență de specialitate medicilor din țară, a susținut familiile prin remitențe ș.a. Paradoxul a constat în faptul că, deși „oficialii” inculpau diaspora de toate relele, diaspora pentru a câta oară își aducea tăcut și smerit contribuția pentru situații concrete, prin fapte concrete. Aceste contribuții ajungeau la spitale, în primării și la cei nevoiași, iar prin acest exemplu diaspora a manifestat mai multă maturitate decât conducerea de vârf a țării. Pe de altă parte politicul, incapabil să gestioneze situația gravă în care s-a pomenit din cauza pandemiei, în loc să coopteze diaspora în soluționarea problemelor, a identificat un țap ispășitor în persoana diasporei.

În mod regretabil, pandemia în loc să coaguleze societatea a agravat și mai mult prăpastia dintre cei rămași și cei plecați. Această construcție artificială a culminat cu faimoasa expresie de „electorat paralel”,  care de altfel a jucat un rol crucial în mobilizarea diasporei în alegerile recente. Este remarcabil faptul, că această scindare a societății a dispărut practic în ziua alegerilor, când diaspora a jucat rolul de catalizator, exemplu de spirit civic și lecție de patriotism.

S-a întâmplat de fapt conștientizarea de apartenență a celor plecați la o comunitate numeroasă, de circa un milion de cetățeni, care, am putea spune, s-au identificat și s-au definit cu mândrie – diasporă. Acesta a fost principalul rezultat pozitiv al acestui an pentru diasporă: conștientizarea de către zeci și sute de mii de cetățeni ca făcând parte din diaspora Republicii Moldova. Unii dintre ei au cetățenie dublă sau chiar triplă, mulți dintre ei au tot mai puține tangențe cu țara de origine, cu toate astea fiecare a depus un efort, nu doar pentru a-și exercita dreptul la vot, dar a făcut în așa fel ca votul său să fie auzit. Din numărul total de voturi în diasporă, 92.94% (243605 de voturi) au fost obținute de președintele ales Maia Sandu, cred că și acesta este un mesaj clar pentru partidele politice din Republica Moldova.

Cum ați văzut relația acestui sector cu politicul, factorii de decizie? A existat, nu?

Dacă ar fi să vorbim despre atitudinea politicului din Republica Moldova cu referire la diasporă, atunci trebuie să constatăm că politicul reacționează prea lent la schimbările în societate, comunitatea celor plecați este în creștere constantă, iar partidele politice întârzie să atragă membrii diasporei în rândurile politicienilor activi. Aștept cu interes să văd dacă în situația alegerilor parlamentare anticipate, partidele politice relevante se vor grăbi să înainteze în liste pe locuri eligibile, persoane din rândul celor plecați. În acest sens diaspora este oarecum „utilizată” de politicul din Chișinău, fără a i se recunoaște meritele și fără a fi făcuți pași concreți în soluționarea mai multor probleme enunțate de diasporă de-a lungul ultimilor zece ani. Începând cu alegerile parlamentare din 2010 și până azi, cu excepția anului 2019 (trei circumscripții în diasporă au adus trei parlamentari din rândul celor plecați), toate partidele politice practic au exclus reprezentanții diasporei de pe locuri eligibile în Parlament.

Este evident că din rândul celor plecai nu mulți sunt gata să revină pentru o carieră politică în Republica Moldova, la fel cum nu toți sunt persoane demne de o funcție înaltă în stat, cu toate acestea, este recomandabil ca partidele politice să devină mai inclusive. Este și exemplul ultimelor alegeri parlamentare din România: partidelor politice cu structuri formate din reprezentanții comunităților stabilite la Bruxelles, Paris sau Roma le-a fost mai ușor să identifice observatori și membri activi ai birourilor electorale în afara țării. Or, pentru Republica Moldova nici unul din partidele aflate actualmente în Parlament nu are „celule” de partid în afară, admitem că legea nu permite crearea filialelor partidelor politice în afara țării, dar în cazul dat vorbim despre simpatizanți devotați, care pot mobiliza un electorat enorm în diasporă. În cazul alegerilor la prezidențiale a fost relativ simplu, pentru că exista un candidat pro-est și o favorită evidentă în rândul celor plecați – Maia Sandu. Acum tind să cred că partidele politice nu sunt pregătite de alegeri anticipate. În anul 2021 este prea puțin să te bazezi pe asociații întru organizarea întrunirilor electorale, diaspora este suficient de matură ca să participe în luarea deciziilor, inclusiv prin includerea unor reprezentanți din diasporă ca și cap de listă.

Ce așteptări aveți, anume pentru diaspora, în 2021? Cum pot fi realizate și de către cine, aceste așteptări?

Este foarte mult de muncă și avem puțini oameni dispuși pentru o adevărată implicare, totuși în diasporă există lume inclusiv din rândul celei de a doua generații de migranți, dornici să se implice. Sunt convinsă că este nevoie de un Apel deschis al Președintei nou alese, către diasporă, prin care să i se solicite implicarea, altfel sincer nu văd posibilități de evoluție acasă, fără a ține cont de cetățenii noștri plecați și stabiliți în lumea mare.

RELATED ARTICLES

Most Popular

Recent Comments