INTERVIU

Anul VIII, nr. 3, 1 – 31 martie 2016

Cimișlia poate renaște prin artă

Un interviu realizat de Olga Coptu

Cimislia poate1La 15 ianuarie anul curent, de ziua națională a Culturii, Muzeul de Istorie Etnografie și Artă din Cimișlia a găzduit o expoziție a două tinere pictorițe din oraș: Neli Turcan și Oxana Iakubițki. Am hotărât să prezentăm cititorului această expoziție și am dialogat cu una dintre artistele expuse în cadrul muzeului.

Olga Coptu: Neli, de unde vine dragostea de artă?

Neli Turcan: Arta, în viziunea mea, nu este altceva decât viața plină de emoții, care ne copleșesc oricând și oriunde ne-am afla. De mic copil mă impresiona orice mișcare care făcea parte din natură: crengi în bătaia vântului, praful rătăcit din urma unei mașini în viteză, norii schimbători care se jucau cu mine de-a mijatca, ba chiar și particulele mici de praf care dansau în ritm pe razele de lumină pătrunse în camera umbrită a unei zile senine. Poate că anume acest ritm alternativ al vieții m-a adus să îndrăgesc arta, arta frumosului și perfecțiunii. Desigur, aici mai joacă un rol foarte important și atmosfera călduroasă care mi-au creat-o părinții mei.

O.C.: Activitatea în cadrul Școlii de Arte presupune multă dedicație, ce te-a adus la Cimișlia și de ce ai rămas aici?

N.T.: Pe parcursul activității profesionale am avut doar un scop – să mă manifest în domeniul artei plastice. La început de cale m-am adâncit în ramura designului poligrafic, însă venind acasă la baștină, mi-am schimbat radical ramura, trecând în domeniul pedagogiei. Întotdeauna mi-a plăcut să comunic cu copiii, deoarece ei sunt mai receptivi și flexibili în acțiune decât maturii. Aflându-mă în mijlocul copiilor, mă simt protejată de toate grijile care-i invadează pe cei maturi, ei îmi dau în permanență un stimul pentru a face lumea mai bună și mai senină. Iar Școala de Arte mi-a oferit ocazia de a da cunoștințele pe care le-am acumulat în timpul studiilor din domeniu discipolilor mei, este o mare responsabilitate, dar și onoare să fii profesor.

Colega mea Oxana Iakubițki este băștinașă din orașul Cimișlia și, înainte de a se reîntoarce, își încerca puterile ca ghid la Muzeul de Arte din Chișinău, fapt cu care se mândrește. Activitatea ei în pedagogie și predare a Artelor Plastice a urmat mai apoi.

Eu însă sunt originară din satul Carabetovca, raionul Basarabeasca, dar rădăcinile neamului meu sunt adânc întărite în orășelul Cimișlia, de aceea circumstanțele m-au readus la baștina bunicilor mei, aș putea spune că anume ei au trezit din adâncul sufletului meu dragostea de locurile și oamenii ospitalieri din această regiune.

O.C.: Vorbește-ne despre expoziția de la Muzeu, cui îi aparține ideea de a realiza această expoziție?

N.T.: Într-o zi norocoasă, Oxana Iakubițki mi-a sugerat să prezentăm o expoziție în comun. De fapt, inițiatorul acestei expoziții este domnul A. Bulat, directorul Muzeului de Istorie, Etnogrfie și Artă din Cimișlia. Dumnealui este persoana care ne-a îndrumat și ne-a fost alături la toate etapele de realizare a acestei expoziții. Subiectul expoziției este „Jazz în doi”, un duet al contrastelor, o notă de libertate creativă. Această aniversare este un imbold de a ne autoremarca în societate, exprimându-ne cu sinceritate și îndrăzneală prin lucrările noastre de creație.

În acest răstimp, cât a avut loc panotarea tablourilor, s-au întâmplat multe cazuri curioase și pline de viață, mai ales povestirile domnului Bulat, care a știut să treacă cu demnitate prin încercările vieții. În această expoziție am prezentat atât pictură, cât și grafică. Oxana Iakubițki s-a axat mai mult pe genul de peisagistică, pe când eu m-am refugiat în chipul femeii. În multe portrete am încercat să transmit mesajul care strigă din adâncul sufletului.

La deschiderea expoziției au venit să ne susțină administrația publică a Consiliului Raional, colegii, familia și prietenii dragi. Am încercat să surprindem vizitatorii cu atmosfera impusă de notele muzicii jazz, care răsuna pe fundalul prezentării noastre.

O.C.: Încearcă să o prezinți pe colega ta Oxana Iakubițki vorbind despre ceea ce vă unește – arta.

N.T.: Vernisarea acestei expoziției ne-a impus să colaborăm și să comunicăm mai mult. Suntem două firi diferite, un contrast emotiv, dar ambele suntem îndrăgostite de frumos. Dragostea de artă, de perfecțiune, ne unește, astfel s-a format un Jazz în doi (zâmbește). Colaborând cu Oxana, am realizat că anume acel contrast lăuntric ne-a stimulat pentru a veni cu noi idei în creație.

O.C.: Ziua de 15 ianuarie a fost, de fapt, un început, ce urmează?

N.T.: În continuare vor fi diverse proiecte culturale, expoziții personale pe tematici diverse. Această lansare sper să fie primul pas spre noi realizări în creația noastră.

 

Interviu realizat de Olga Coptu

'+
1
'+
2 - 3
4 - 5
6 - 7
8 - 9
10 - 11
12 - 13
13 - 14
[x]