Votul util – votul pentru viitorul european al Republicii Moldova!
de Dorin Duşciac
În doar câteva zile, cetăţenii Republicii Moldova vor fi chemaţi la urnele de vot pentru a-şi desemna reprezentanţii în Parlament pentru următorii patru ani. Este lucru ştiut – pentru marea majoritate a cetăţenilor, opţiunea politică se conturează în ultimele câteva zile înainte de alegeri. Mai există, bineînţeles, şi „nucleul dur”, format din membrii şi activiştii partidelor politice, care au o opţiune bine conturată în mod „permanent”. Dar, repet: vasta majoritate a votanţilor vor decide în dreptul cărui cerculeţ să aplice ştampila „VOTAT” pe ultima sută de metri, în preajma scrutinului. Aşadar, ne aflăm în plină perioadă de reflecţie. Cântărim, analizăm, comparăm platformele, liderii şi acţiunile partidelor politice. În această perioadă, contează absolut fiecare aspect: ce au făcut partidele politice în ultima perioadă de timp, onestitatea şi carisma liderilor şi a candidaţilor prezentaţi de către fiecare partid, comportamentul în cadrul campaniei electorale, caracterul şi realismul promisiunilor electorale etc.
Fiecare dintre noi are deja stabilit acel set de criterii conform cărora îşi formează opţiunea de vot. Cel mai important aspect în această „alchimie” complicată este caracterul obiectiv al analizei pe care o efectuăm. Astăzi, un lucru este clar – guvernarea din ultimii cinci ani nu a satisfăcut pe deplin aşteptările maselor care au fost formulate în mod clar şi explicit de către „generaţia 7 aprilie 2009”, cea care a optat în mod clar pentru orientarea ţării noastre în direcţia pro-europeană. Nimeni nu poate să pretindă astăzi că promisiunile partidelor care au venit la guvernare în 2009 şi în 2010, au fost înfăptuite în proporţie de 100%. Nici nu era posibil aşa ceva! O abordare mult mai onestă ar fi să recunoaştem că da, mai este foarte mult de lucru.
Cine ne-a furat pădurea?!
de Oleg Chicu
De fiecare dată când mă reîntorc acasă, din Italia, ochii mei „aleargă” pe toate văile şi dealuri în căutarea locurilor frumoase. Pentru mine un loc frumos este un loc verde. Un spaţiu pe care cresc acei codri din poveştile bunicilor sau acele flori frumoase pe care şi le puneau fetele la cingătoare înainte de a pleca la hora satului. Codrii mei bătrâni. Dar oare mai exista acei codri bătrâni sau a rămas doar cântecul şi eu caut în zadar, pe dealuri şi văi, să-i vad aşa cum erau odată.
Se spune că pădurile sunt plămânii planetei. Reieşind din această afirmaţie, deducem cu uşurinţă că dacă rămânem fără păduri, nu va mai exista viaţă. Acum 2000 de ani, teritoriul ocupat de aceste două state (pe atunci Dacia) avea 70 – 80% din suprafaţă acoperită cu păduri de foioase şi răşinoase. Vorbind despre etimologia numelui Moldova, unii filologi susţin ca ar proveni de la molid + ova datorită întinselor păduri de răşinoase care acopereau munţii şi părţile dinspre miazănoapte. Termenul „codru”, de origine dacică, se atribuie unei păduri dese şi mari iar „dumbravă” înseamnă „pădure de stejari”. La moment, doar 10% din teritoriul Republicii Moldova este ocupat de păduri, în România – 27,7 %, în timp ce media în Europa este de 32%. Din cele mai vechi timpuri lemnul a constituit o bogăţie indispensabilă în viaţa omului – case, arme, caruri, fortăreţe, poduri, bărci, obiecte de uz casnic, lemn de foc etc. Până şi drumurile erau construite din lemn. Dar pentru strămoşii noştri pădurile au fost în primul rând un adăpost sigur. „Curio Dacia tenus venit, sed tenebras saltuum expavit”, spune Florus. Pe columna ridicată de Traian la Roma se pot distinge, în mai multe locuri, dacii luptând lângă pădure.
Răsfoiește ziarul în format PDF
Pagina 1
Pagina 2
Pagina 3
Pagina 4
Pagina 5
Pagina 6
Pagina 7
Pagina 8
