„Nimeni, în străinătate, nu te așteaptă cu brațele deschise”
Ala Sava locuiește la Paris de șapte ani și este lobbyist pentru o companie franceză foarte importantă. Este originară din satul Cocieri, raionul Dubăsari, unde și-a petrecut copilăria și adolescența. Urmându-și visul de a deveni interpret-traducător, a mers la Facultatea de Limbi Străine a Universității de Stat din Moldova, pentru a studia limbile franceză și arabă. Dintotdeauna studiile au contat foarte mult pentru Ala, chiar dacă deseori se confrunta cu observații de genul: „Mai lasă cartea, știi că în Moldova studiile nu servesc la nimic…”. Ajunsă la vârsta de 30 de ani, poate să declare deschis că: „… anume datorită studiilor m-am realizat profesional și personal, dar și, bineînțeles, datorită oamenilor frumoși care mi-au trecut calea vieții, mă gândesc aici la profesoara mea de arabă de la USM, dna Eugenia Ziadeh, pe care, dacă citește acest interviu, o salut cu mult drag”.
Fiind studentă, niciodată nu i-a trecut prin minte să plece și să se stabilească peste hotare. Se vedea lector la universitate sau interpret-traducător pe lângă guvern. Dar destinul a decis altfel. În anul întâi de master a obținut o bursă de studii AUF (Agenția Universitară a Francofoniei), care i-a oferit posibilitatea să studieze timp de cinci luni la universitatea din Geneva, în Elveția. Acele cinci luni petrecute în Elveția au fost decisive în viața Alei. Pe parcursul acestei perioade și-a dat seama că viața ei în Moldova era săracă intelectual, cultural, dar și material. „Studenții europeni au acces liber la literatură, presă (biblioteci universitare, dar și municipale cu cele mai noi ediții de cărți, reviste etc.), la cultură, artă (tarife speciale pentru spectacole, muzee etc.) și la o sumedenie de alte posibilități de dezvoltare personală. La sfârșitul sejurului în Elveția, decizia de a pleca peste hotare pentru a-mi continua studiile era deja luată. Cum zic francezii „chose dite, chose faite”, în iunie 2010 am susținut teza de masterat și cu câteva săptămâni mai târziu am plecat în Franța”, își amintește Ala.
Pentru a studia în Franța, a trebuit să demonstreze autorităților locale că este motivată, studioasă, dar și că are destule surse financiare pentru a se întreține. Asta a făcut-o să-și găsească foarte repede un loc de muncă ca să-și poată continua studiile în Franța, devenind astfel „fille aupair”, job care i-a permis să beneficieze de un loc de trai individual, dar și de un mic salariu lunar care îi permitea să-și trăiască pe deplin viața de studentă.
Ala Sava mai spune că primele luni de studii au fost destul de dificile. Își amintește acum cu haz că prima sa notă a fost 11/20 la cursul de drept constituțional și că a fost tristă timp de o săptămână, ea fiind obișnuită doar cu note de 9 și 10. Din fericire, a înțeles foarte repede că profesorul francez așteaptă, bineînțeles, multe cunoștințe, dar mult mai multă imaginație și spirit de analiză. Urmând această filozofie, Ala a făcut două masterate, în studii europene la Universitatea Sorbona din Paris și în studii politice la Universitatea Paris X din Nanterre.
În anii de studenție l-a cunoscut pe soțul său, Sylvain, de origine franceză, cu care a decis să construiască un viitor comun.
Datorită specializării în dreptul parlamentar și constituțional francez și experiențelor acumulate în timpul stagiilor de studii, Ala a reușit să se angajeze în cadrul Federației franceze a Organismelor de Asigurare medicală non-profit în calitate de Ofițer Relații Publice. „Munca mea consistă în analizarea textelor de lege, pregătirea notelor de informație și susținerea pozițiilor organismului pe care îl reprezentăm pe lângă Parlament, Guvern și orice altă instituție publică – adică sunt „lobbyist”. Astăzi exersez aceeași funcție în sânul unei societăți specializate în asigurările medicale pentru funcționarii de Stat și teritoriali francezi. În Moldova această practică se numește „corupție”, în schimb în țările de drept, practica de a face lobbying este transparentă și încadrată de lege”, ne mărturisește tânăra.
Moldoveanca mai spune că din tot procesul migrațional pe care l-a trăit până acum a învățat să nu cedeze în fața greutăților, să lupte pentru drepturile sale și că nimeni, în străinătate, nu te așteaptă cu brațele deschise. Trebuie să muncești din greu ca să demonstrezi țării gazdă că meriți să beneficiezi de libertățile și drepturile dobândite cu dăruire de sine, curaj și determinare. S-a simțit migrantă doar o singură dată pe an, când trebuia să stea la coadă ore în șir la prefectură ca să poată să-și reînnoiască permisul de ședere. În rest se simțea chiar mai franceză decât o mare parte din francezi. Acum câteva săptămâni a obținut cetățenia franceză, „așa că de acum înainte o să-mi trăiesc „pe deplin” viața de cetățean al Republicii Franceze, cu dreptul de a participa la alegeri, de a pregăti concursuri pentru ocuparea funcțiilor publice”, susține tânăra.
Întrebată ce putem să învățăm de la francezi, Ala spune: „După cum știm cu toții, Franța e o țară bogată cultural și această bogăție e cultivată zilnic de către francezi, prin interesul lor față de carte, cinematografie, artă. Francezii, de mici copii, sunt obișnuiți cu benzile desenate, jocurile intelectuale etc. În Franța fiecare copil practică 2-3 activități artistice și sportive pe săptămână.”
Îi mai place la francezi felul în care aceștia se implică în societatea civilă, ardoarea cu care-și apară drepturile fundamentale și conștiința lor ecologică. A învățat de la francezi că „diferența” este un atu și că viața trebuie trăită așa cum iți place, fără să-ți pese de „ochii lumii”.
„Astăzi sunt o soție împlinită, realizată profesional, mândră de originile mele, dar și de cadoul mult așteptat – cetățenia Republicii Franceze ”, a ținut să menționeze Ala Sava.
Aliona PURCI
