Anul VI, Nr. 18, 1-31 decembrie 2014
Diaspora a salvat din nou parcursul pro-european al Republicii Moldova
Un articol de Dorin Dușciac
Rezultatele alegerilor parlamentare care au avut loc în Republica Moldova pe data de 30 noiembrie a anului curent au fost o surpriză pentru marea majoritate a cetățenilor. Profitînd de o mobilizare relativ redusă a electoratului, cîteva partide de stînga au reușit să acumuleze un scor electoral nesperat de mare. Surpriza cea mai mare pe partea stîngă a eșichierului politic a produs-o Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), condus de fostul communist Igor Dodon. Acest partid nu doar a reușit să treacă în mod uimitor pragul electoral de 6% (în pofida mai multor sondaje pre-electorale care plasau partidul la limita acestui prag), dar și s-a plasat pe primul loc în topul preferințelor alegătorilor, cu peste 20% din voturi. Cum se explică acest fapt? Este vizibil cu ochiul liber faptul că în Republica Moldova electoratul PSRM și al lui Igor Dodon nu este în realitate atît de numeros. Socialiștii s-au pomenit într-o conjunctură favorabilă, profitînd de trei factori: propagarea agresivă a unui mesaj și atragerea votului pro-rusesc, românofob și anti-european, retragerea din cursa electorală a partidului Patria, și votul de protest al unui electorat dezamăgit. Nu, nu este vorba de partea electoratului care este (și deseori pe bună dreptate!) dezamăgit de rezultatele guvernării pro-europene din perioada 2009-2014. Aceștia din urmă în cel mai rău caz nu au ieșit la vot, ar fi cu totul dificil să ne imaginăm faptul că „dezamăgirea” ar fi provocat o migrare atît de radicală, înspre PSRM. Mai degrabă, este vorba despre o parte a alegătorilor care s-au dezamăgit în Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, care în ultimele cîteva luni a trecut printr-o perioadă extremă de turbulență, soldată cu plecarea mai multor figuri importante din acest partid, dar și cu o diluare importantă a esenței sale, prin introducerea unei stări de ambiguitate doctrinară și de confuzie geo-politică. În aceste condiții, PCRM a trebuit să se mulțumească cu un „onorabil” loc 3 în topul partidelor votate, situîndu-se între PLDM și PDM. Alegerile din 30 noiembrie au adus o noutate pentru țara noastră: după 16 ani de „hegemonie politica”, timp în care PCRM a fost partidul politic votat de cel mai mare număr de alegători în toate alegerile de la 1998 încoace, iată că în anul 2014 acest partid a intrat definitiv în declin, pierzînd întîietatea. Acest fapt nu face decît să confirme un lucru bine cunoscut: în țara noastră marea majoritate a alegătorilor nu au convingeri doctrinaire, ci plasează ștampila„votat” în buletinul de vot în virtutea unor circumstanțe de moment: prestația liderului de partid, poziționarea geo-politică a partidului, evoluția formațiunii politice în campania electorală, etc.
Cele trei partide pro-europene care au trecut pragul de 6% (PLDM, PDM și PL) și au intrat în Parlament au obținut împreună un număr de 55 de mandate, care ar trebui să le permită să formeze o nouă Coaliție pro-europeană, pe modelul Alianțelor pentru Integrare Europeană, constituite în urmă alegerilor din 2009 și din 2010. Din cele trei partide, doar Partidul Democrat a reușit performanța de a-și consolida electoratul și de a obține un număr mai mare de voturi decît în 2010, mărindu-și astfel numărul de deputați de la 15 (în 2010) la 19. Partidul Liberal a pierdut în jur de 20 de mii de alegători, dar va avea cu un deputat mai mult decît în 2010 (13 în loc de 12), în urma re-distribuirii mandatelor. PLDM a pierdut în jur de 180 de mii de voturi față de 2010, și va avea în acest Parlament 23 de mandate de deputat.
Un loc aparte merită să-l acordăm în acest articol de totalizare a rezultatelor alegerilor parlamentare din 30 noiembrie 2014 și votului din Diasporă. În acest an, în afara Republicii Moldova au fost deschise 95 de secții de vot – cu 20 mai multe decît în 2010. Numărul persoanelor care au participat la vot în Diasporă a fost de peste 71 de mii, cu aproximativ 6000 de persoane mai mult decît în 2010. Pe de o parte, este un rezultat pozitiv, însă pe de altă parte ar trebui să ne îngrijoreze faptul că mobilizarea Diasporei nu a fost la înălțimea așteptărilor.Cu doar 2 săptămîni înainte de ziua votului, pe data de 16 noiembrie, am asistat cu toții la o formidabilă și istorică mobilizare a Diasporei românești, grație căreia Klaus Iohannis a fost ales președinte al României. S-a demonstrat atunci foarte clar, că dacă există motivație și dorință de a schimba lucrurile în bine – cîteva ore bune de stat la coadă și înghesuiala de la birourile electorale nu poate fi un obstacol. Ne-am fi așteptat ca mobilizarea Diasporei originare din Republica Moldova să fie mai importantă la 30 noiembrie. Pragul psihologic de 100 de mii de votanți în Diaspora noastră nu a fost depășit, din păcate. Motivele acestei mobilizări timide a Diasporei sunt complexe și trebuie analizate obiectiv. Cu certitudine, vom mai avea ocazia să abordăm această temă în edițiile viitoare ale Gazetei. Pînă atunci, însă, trebuie să privim partea pozitivă a lucrurilor: în pofida unui sentiment destul de pronunțat de „dezamăgire” în întreaga societate și într-un context regional geo-politic deosebit de complex, Diaspora totuși a mers la vot. Au venit la birourile de vot cu mult mai puțini decît ar fi putut să voteze, dar totuși au venit. Și, la fel că în 2009 și 2010, Diaspora a oferit Republicii Moldova cele cîteva mandate de deputat necesare pentru formarea unei Coaliții de guvernare pro-europene. Anume acest aspect merită să fie reținut: ca și în alte rînduri, Diaspora a salvat parcursul pro-european al țării noastre.
În ultimele două săptămîni, au avut loc mai multe runde de negocieri între liderii și echipele de negociatori delegate de către cele trei partide pro-europene. Se prefigurează formarea unei noi coaliții PLDM-PDM-PL. Următorii patru ani vor fi, cu certitudine, foarte complicați. Important este ca majoritatea pro-europeană din Parlament să reziste tuturor provocărilor. Și ca Republica Moldova să se apropie în mod ireversibil și definitiv de Uniunea Europeană.
Dorin Dușciac
Chișinău, Republica Moldova
