EDITORIAL

Diaspora, Quo Vadis…?


Ne despart zile numărate de alegerile parlamentare și referendumul consultativ din 24 februarie. Așa cum spuneam și în articolele precedente, acest scrutin are o importanță deosebită pentru Diasporă. Este prima dată când subiectul migrației și al migranților și-a ocupat locul pe care îl merită în dezbaterea politică națională. Diaspora s-a impus și a devenit, în sfârșit, inconturnabilă pentru orice politician moldovean care aspiră să ocupe un loc sub soare pe spectrul politic de acasă.
În acest context inedit, e normal să ne întrebăm, chiar și înainte de a afla rezultatele alegerilor: ce facem mai departe? Ce va urma după aceste alegeri? Quo vadis, Diaspora…?

Când vine vorba de politică, mai ales de cea legată de statul de origine, unul din subiectele larg dezbătute în ultimii ani printre cetățenii din afară este acela al creării unui „Partid al Diasporei”. Adică a unei formațiuni politice care ar reprezenta doleanțele celor plecați în relația lor cu țara de origine. E normal ca fenomenul conștientizării de sine ca grup coagulat, care împărtășește aceleași viziuni politice și are aceleași interese să conducă la o acțiune concretă de solidarizare, care poate lua forma de creare a unei organizații. Însă, așa cum am afirmat și în alte rânduri, crearea unui Partid al Diasporei este o aventură din start sortită eșecului. Voi dezvolta acest subiect în unul din articolele viitoare, dar aici voi menționa doar faptul că un partid politic are la bază o doctrină, o viziune, un scop major pe care îl promovează. Un partid nu poate fi creat în baza apartenenței la o categorie socială. Au existat în Republica Moldova în anii 1990 tot soiul de partide și mișcări social-politice bazate pe apartenența la o categorie socială, profesională, de gen, de vârstă etc. Cei care au urmărit fenomenul politic din acea perioadă își vor aminti și de o Asociație a Femeilor, și de o Ligă Națională a Tineretului, și de o Alianță a Juriștilor și Economiștilor. Niciuna din aceste (și altele de acest fel) organizații nu a trecut testul validității politice, lucru care demonstrează o dată în plus: oricine încearcă să includă într-o singură organizație mase mari și prin definiție eterogene de oameni nu va face decât să piardă mult timp, efort, și resurse pentru un proiect falimentar din start. Așa e și cu Diaspora. În afara țării există oameni cu viziuni de stânga și de dreapta, unioniști și stataliști, adepți ai parcursului european și sprijinitori ai vectorului estic. O singură formațiune politică nu poate îngloba toate aceste opțiuni, prin urmare niciun „Partid al Diasporei” nu va putea fi cu adevărat unul „al Diasporei”. 

Mult mai util, și o dovadă veritabilă de maturitate politică, ar fi ca persoanele din Diasporă, care sunt interesate de fenomenul politic din țara de origine, să se implice activ în partidele politice din Republica Moldova. Cu ce scop? În primul rând, pentru a menține viu interesul clasei politice de acasă față de cei plecați. Pentru a aduce și a menține în vizorul formațiunilor politice din Republica Moldova problemele cu care se confruntă cei din afară. Pentru a propune și promova soluții posibile pentru rezolvarea acestor probleme. Și, nu în ultimul rând, pentru a aduce în partidele din Republica Moldova acea infuzie atât de necesară de practici democratice, de dezbatere și concurență de idei, de libertate și curaj pe care le-au deprins în anii de trai în Occident. Nu doar economia Republicii Moldova are nevoie de emigranți și de experiența lor. Politicul moldav este și el cel puțin la fel de „orfan”: fără o implicare activă a Diasporei ieșirea din întuneric va fi mult mai îndelungată și mai sinuoasă.

Dorin Dușciac

Paris, Franța

Notă: un fragment din acest articol a fost preluat dintr-un text semnat de același autor, care a apărut în ziarul “Timpul” din 15.02.2019

'+
1
'+
2 - 3
4 - 5
6 - 7
8 - 9
10 - 11
12 - 13
13 - 14
[x]