Anul VIII, nr. 3, 1 – 31 martie 2016
Alegeri prezidențiale directe : „un vis devenit realitate” (?)
Un articol de Dorin Dușciac
Pe data de 4 martie 2016 Curtea Constituțională a Republicii Moldova a adoptat o decizie, care a surprins foarte multă lume. Astăzi, de la cei mai activi politicieni pînă la cetățenii de rînd care nu urmăresc decît în mod episodic evoluțiile de pe scenă politică – este dificil să găsim persoane care au rămas indiferente față de această decizie. Prin vocea judecătorilor săi, înaltă Curte a declarat că modificarea Constituției din anul 2000, prin care în Republica Moldova s-a instituit regimul parlamentar, cu un Președinte ales cu votul a cel puțin 61 de deputați – a fost una neconstituțională. Prin urmare, Curtea Constituțională a anulat această prevedere, ceea ce semnifică revenirea la modalitatea de alegere directă (de către „întreg poporul”) a șefului statului.
În situația actuală, această decizie a Curții Constituționale trezește mai multe nedumeriri, în mare parte logice și bine argumentate. Prima, și posibil cea mai legitimă dintre acestea – se referă la perioada ultimilor 16 ani, răstimp în care cei 5 Președinți (aleși sau interimari) pe care i-a avut Republica Moldova s-au aflat în functie… în virtutea unor acțiuni anticonstituționale. Bineînțeles, o nouă prevedere legală nu poate avea un caracter retroactiv, și nimeni nu se va apuca acum să „scoată din istorie” ultimii 16 ani. În același timp, este indubitabil faptul că este pusă la îndoială legitimitatea Președinților republicii de la 2000 încoace, și prin urmare a tuturor actelor (promulgări de legi, decrete, conferiri de titluri și distincții, grațieri, etc.) emise și semnate de către aceștia. Iar acest lucru –nu poate să nu aibă o serie de consecințe, pe care urmează încă să le descoperim.
O altă nedumerire legitimă se referă la eterna întrebare: cui prodest … ?! Pe de o parte, opoziția contestatară din Republica Moldova a solicitat deja de mai mult timp introducerea alegerii directe a Președintelui, prin modificarea Constituției în urma desfășurării unui referendum național. În noile circumstanțe, un astfel de referendum nu mai are nici un sens. Astfel, s-a reușit practic ca una din principalele revendicări ale protestatarilor să devină realitate, și totodată să fie îndepărtat spectrul alegerilor parlamentare anticipate. Așadar, revenim la aceeași întrebare: cui prodest ? Răspunsul nu este deloc simplu, și depinde de interpretări mai mult sau mai puțin tendențioase.
În fine, întrebarea care este cea mai discutată actualmente în Republica Moldova, și care de departe e cea mai importantă, este: ce va urma ? Curtea Constituțională, din păcate (sau din fericire ?!) nu poate oferi un răspuns exact la această întrebare. În principiu, se vorbește despre organizarea alegerilor prezidențiale, în toamnă anului 2016. Știm însă, că Parlamentul poate identifica modalități prin care să tergiverseze anumite procese. Să ne amintim de perioada 2010 – 2012, atunci cînd s-a recurs la multiple interpretări (unele destul de dubioase, de altfel !) ale Constituției și Codului Electoral, pentru a întinde la maxim procesul de alegere a șefului statului. Nu este exclus, așadar, ca și de această dată alegerile prezidențiale să aibă loc cu mare întîrziere.
Astăzi, avem o singură certitudine : aceea, că după data de 4 martie 2016, în Republica Moldova nu mai există certitudini. Vom asista, fără îndoială, la o regrupare a forțelor politice pe toate segmentele eșichierului politic. Totodată, alegerile prezidențiale vor fi în măsură să schimbe lucrurile în direcția bună, doar în situația în care acestea se vor desfășura în condiții de maximă transparență, legalitate și egalitate pentru toți concurenții.
Dorin Dușciac
Paris, Franța
