Anul VIII, nr. 1, 1 – 31 ianuarie 2016
Republica Moldova este în căutarea unei ieșiri din impas
Un articol de Dorin Dușciac
În editorialul precedent afirmam că, deja de un an de zile, Republica Moldova a intrat în zodia haosului. Evenimentele din ultimele câteva săptămâni nu au făcut decât să confirme acest lucru. Clasa politică de la Chișinău se află într-o situație de impas, iar mișcările incoerente din ultima vreme dovedesc din plin acest lucru. După demiterea guvernului condus de către Valeriu Streleț la sfârșitul lunii octombrie 2015, pe scena politică moldovenească s-a produs o regrupare de forțe. Rezultatul acestor mișcări a fost crearea unei noi majorități parlamentare, care cel puțin la nivel declarativ este „pro-europeană”. Chiar dacă teoretic această majoritate este constituită „cu acte în regulă”, adică există un document formal, prin care 57 de deputați își pun semnătura pentru constituirea ei, legitimitatea ei este puternic contestată.
Curentul protestatar, care a fost inițiat cu un an în urmă prin apariția unei platforme care se declara inițial „civică și apolitică”, a trecut în ultimul timp prin mai multe transformări. În primul rând, este vorba de solidarizarea mai multor forțe politice, care în principiu sunt antagoniste. Astfel, astăzi liderii declarați ai protestelor reprezintă cel puțin trei sensibilități geo-politice diferite: pro-europenii din cadrul Partidului „Demnitate și Adevăr” condus de Andrei Năstase, pro-rușii din Partidul Socialiștilor condus de Igor Dodon, și „moldoveniștii” din Partidul Nostru condus de Renato Usatîi. „Unitatea sacră” a acestor trei forțe politice este rezultatul tentativei de nominalizare la funcția de Prim-ministru a lui Vlad Plahotniuc, liderul de facto al Partidului Democrat și al majorității parlamentare. A doua transformare vizibilă a mișcării protestatare constă în politizarea revendicărilor proferate de către liderii săi. Astăzi există o situație de confuzie legată de Platforma Civică „Demnitate și Adevăr” și de partidul politic care poartă același nume. Reprezentanții mai multor ONG-uri participă activ și iau cuvântul la proteste, dar revendicările înaintate poartă un caracter pur politic. Chiar dacă sunt expresia unei nemulțumiri sociale evidente, cauzate de furtul de proporții din sistemul bancar și de instabilitatea internă din ultimul an, aceste proteste s-au transformat într-un rechizitoriu continuu (în mare parte îndreptățit!) împotriva actualei clase politice de la Chișinău. În viziunea liderilor protestului, singura soluție acceptabilă pentru moment ar fi organizarea cât mai grabnică a alegerilor anticipate. A treia transformare a curentului protestatar rezidă în „diversificarea” forțelor care își exprimă solidaritatea. După eșecul investirii unui guvern condus de fostul Prim-ministru Ion Sturza, acesta și-a declarat intenția de a reveni în politică. Acum câteva săptămâni a fost lansată o nouă inițiativă politică – Partidul Acțiune și Solidaritate, care va fi condus de Maia Sandu.
În situația creată, îndrăznesc să spun că mai multe lucruri trebuie să fie tratate cu mai multă seriozitate. Tumultul entuziasmului protestatar nu va absolvi liderii mișcării contestatare de la obligația de a oferi adepților lor mai multe clarificări. Prima, și probabil cea mai importantă clarificare se referă la antagonismele existente între grupările politice care au chemat oamenii la protest. În Republica Moldova, orientarea geo-politică nu poate fi niciodată neglijată și anumite coalizări, fie ele și temporare, efemere, pot fi taxate la modul cel mai serios de către electorat. De altfel, acest lucru se referă și la forțele politice care constituie actuala majoritate parlamentară. Este greu de imaginat, de exemplu, că Partidul Liberal își va mai reveni după lovitura de imagine fatală pe care și-a aplicat-o de unul singur, acceptând să se angajeze într-o alianță politică împreună cu 14 foști deputați comuniști, printre care și responsabilii pentru maltratarea tinerilor la 7 aprilie 2009. Al doilea moment important care trebuie să fie luat în considerație de către protestatari, este că astăzi noul segment de centru-dreapta și dreapta nu este pregătit de alegeri. Partidul Platformei „Demnitate și Adevăr”, Partidul care va fi condus de Maia Sandu, forța politică pe care o va crea (probabil) Ion Sturza, Partidul unionist DREAPTA se află în plin proces de constituire și nu dispun de suficient timp pentru a se organiza și a putea participa eficient la niște eventuale alegeri anticipate în primăvara anului curent. Nu în ultimul rând, trebuie să menționăm și faptul că până în prezent mișcarea protestatară s-a concentrat pe formularea unor revendicări agresive, ostile la adresa actualei guvernări. Nu și pe formularea unei oferte de alternativă. Orizontul de așteptări creat de către aceste forțe politice cere un proiect de alternativă pentru Republica Moldova. Astăzi, acest proiect de alternativă este pur și simplu inexistent. În absența sa, rezultatele unor eventuale alegeri anticipate nu vor avea relevanța pe care o așteptăm cu toții: pentru a câta oară, va fi vorba doar de o schimbare superficială, a liderilor, denumirilor de partide și a lozincilor. Nu și de o schimbare veritabilă, pe care o așteptăm cu toții deja de mulți ani: cea a comportamentului politic, a viziunilor de dezvoltare și a unor reforme adevărate și eficiente.
Dorin Dușciac
Paris, Franța
