Anul VII, nr. 8, 1 – 31 decembrie 2015
Un joc cu sumă nulă, pe nume Republica Moldova
Un articol de Dorin Dușciac
Republica Moldova a intrat în zodia haosului. La mai mult de un an de zile de la ultimele alegeri legislative (30 noiembrie 2014), se creează impresia că ne-am molipsit, subit și „ireversibil”, de dezordine. Nu, nu este vorba despre „dezordinea de creație” care domină spiritul, viața și activitatea artiștilor, a oamenilor boemi, a creatorilor de frumos. Din păcate, este mai degrabă vorba de acea dezordine care creează în mintea oamenilor o debandadă, care nu permite societății să funcționeze în mod normal și organizat. Republica Moldova a căzut pradă unei dezordini care nu este imaginară, nu se limitează la un simplu exercițiu de semantică. Nu. Dezordinea care a pus stăpânire pe țara noastră în ultimul an are o enormă forță de distrugere.
În ultimele 12 luni, Republica Moldova a avut două guverne și încă doi prim-miniștri interimari. O firavă majoritate parlamentară pro-europeană a existat doar câteva săptămâni, se pare că aceasta a funcționat doar atunci când mai-marii politicii moldovenești erau plecați în vacanță, la mare. Inutil să mai amintim aici că Republica Moldova va păși peste câteva săptămâni în Noul An 2016 fără un buget de stat adoptat, dar și fără un buget pentru 2015 rectificat. Dacă vă întrebați, bunăoară, de ce primarii din localitățile dvs. nu mai inițiază sau nu mai continuă de luni bune proiecte locale (un apeduct, un sistem de canalizare, reparația unui drum sau a unei școli), să știți că nu o fac neapărat din incompetență sau din rea-voință. De cele mai multe ori, este vina unei paralizii quasi-totale la nivelul autorităților publice centrale. Cel mai grav lucru în situația de instabilitate politică pe care o traversăm este faptul că funcționarii de toate nivelurile se abțin practic de la luarea deciziilor. În toate ministerele, de la șofer și până la ministru, toată lumea așteaptă. „Nu se știe ce va fi mâine” – acesta este gândul care traversează spiritul acestor funcționari, de mai multe ori pe zi. Iar în asemenea situație, când acel „mâine” ar putea însemna o schimbare politică în conducerea ministerului, nimeni (sau aproape nimeni) nu mai este gata să-și asume riscul unor decizii și acțiuni curajoase, pentru care ar putea rămâne și fără loc de muncă, și fără perspective profesionale.
Nu sunt și nu am fost niciodată adeptul unor guvernări îndelungate și monotone. Acestea există doar în statele totalitare, acolo unde un anumit partid este la putere decenii la rând. De aceea nu pun un preț deosebit pe noțiunea de „stabilitate” – deseori această „stabilitate” este un paravan perfect pentru tot felul de hoții și de mișcări subterane și netransparente. Este de preferat să avem o societate și o clasă politică dinamică, mereu în mișcare, cu dezbateri vii, uneori tăioase, dar întotdeauna îndreptate pentru identificarea celor mai bune soluții pentru societate. Dar, există totuși o diferență între dinamică și haos. Or, ceea ce se întâmplă actualmente între Prut și Nistru nu se încadrează în nici o logică și, prin urmare, nu poate fi vorba de dinamică. Vectorii de presiune sunt multipli și își modifică des orientarea, iar asta conduce în mod inevitabil la o mișcare haotică, browniană. De ce se întâmplă aceste lucruri? Care este cauza? Cred că o bună parte din răspuns zace în motivația inițială a principalilor reprezentanți ai clasei politice care a venit la guvernare de la 2009 încoace. De fapt – și ne dăm seama de acest lucru cu o regretabilă întârziere – acești „lideri” nu au fost niciodată mișcați de alte interese, decât cele personale, pecuniare, egoiste. „Fiecare pentru sine” – iată singura lor deviză, singurul lor crez. În rezultat avem ceea ce avem. O mișcare browniană, care este caracteristică pentru un mediu static, pentru un mediu care nu se mișcă în nici o direcție și care de fapt nu seamănă cu nimic frumos și interesant. Iar la nivelul țării avem ceea ce avem: Republica Moldova – un joc trucat, cu sumă nulă.
Dorin Dușciac
Paris, Franța
