Anul VIII, nr. 3, 1 – 31 martie 2016
Lecţie deschisă „Floarea din lumina”, consacrată lui Grigore Vieru/ In Memoriam
Un articol de Rodica Gherasim
Duminică, 14 februarie, Asociaţia Culturală a Imigranţilor Moldoveni „MIORIŢA” din Barreiro, Portugalia, a dedicat o lecţie deschisă Marelui Poet al Neamului: In Memoriam Grigore Vieru – „Floarea din lumină”.
Grigore Vieru a apărut pe lume ca o binecuvântare, ca o „Floare din lumină” pentru poporul nostru. Şi în ziua când ar fi împlinit 81 de ani, atunci când bătrânul Cronos ar fi putut să-i mai pună o floare în buchetul vieţii, am venit să cerem Timpului socoteala celor 7 ani fără El. Se spune că Timpul le vindecă pe toate, dar dacă e să raportăm cele afirmate nouă, celor plecaţi, dimpotrivă, cu Timpul dorul şi amintirile sunt mai apăsătoare.
În această duminică am aşezat mese cu flori şi candele, lumânări, am aşternut lăicere ţesute de bunica, ne-am îmbrăcat în alb şi negru, am pus panglicuţa tricolorului în piept şi ne-am aşezat grămăjoara în jurul portretului Lui.
Au fost prezenţi părinţii şi copiii membrilor Clubului Literar – dramatic „Moştenitorii” al asociaţiei, dar şi unii bunici care au venit în vizită în Portugalia. După ce s-au depus flori la portretul Poetului, am recitat poezii din creaţia Sa (despre mamă, grai, casa părintească, neam, glie, pâine, limbă etc.) şi am cântat cântece pe versurile Sale. Surpriză pentru părinţi a fost cântecul lui Oachi şi al Mariei Mirabela, care au fost cântate pe voci şi care au trezit sentimente de nostalgie şi amintiri. De altfel, şi părinţii au luat parte la lecţia dedicată lui Grigore Vieru, întrucât au recitat şi ei, la rândul lor, poezii învăţate în copilărie şi chiar au şi cântat împreună cu copiii „Ţărişoara mea“.
Poetul este printre noi prin Moştenirea pe care ne-a lăsat-o şi ar fi un mare păcat dacă cei plecaţi din ţară nu ar transmite copiilor lor dragostea şi respectul pentru valorile Neamului, nu i-ar face să se întoarcă cu faţă către Rădăcini şi nu le-ar da poveţele din Testamentul Său:
De trebuie, la vot, cu mâna
Iubirii să ţii parte,
Să n-o ridici de n-ai într-însa
O pâine sau o carte.
***
De nu ştii cum, sau nu ai vreme
Zidi o nouă casă,
Cu-a ta suflare încălzeşte
Pe cea de-i părintească.
Copiii au auzit pentru prima oară vocea poetului. Au fost audiate poezii în lectura autorului. „Ghicitoarea fără sfârşit” de Grigore Vieru a fost prilej de a cunoaşte mai profund sentimentul faţă de mama şi copilaşii şi-au cuprins şi sărutat mămicile în semn de recunoştinţă şi dragoste.
Copiii au mai primit în dar câte o ALBINUŢA – o carte de căpătâi pentru mai multe generaţii de copii, dar şi pentru copiii moldovenilor născuţi departe de Moldova.
La sfârşitul lecţiei părinţii au „construit” o poezie din denumirile cărţilor lui Grigore Vieru, care va rămâne drept TESTAMENT pentru generaţiile viitoare.
Rodica Gherasim
