ARTICOL

Anul VII, nr. 2, 1 – 30 aprilie 2015

Migraţia cetăţenilor moldoveni în Italia din perspectiva generaţiilor secunde

Un articol de Ecaterina Deleu

Argument

Migratia cetatenilorUn aspect mai puţin studiat în Republica Moldova, când vorbim despre migranţii moldoveni,  este cel al generaţiilor secunde (aşa-numitul fenomen G-2). Acest concept este mediatizat intens peste hotare (în special în Italia şi Franţa, în ultimii ani – pentru că este un fenomen cu care se confruntă) şi a suscitat atenţia sociologilor şi politologilor din întreaga lume. O experienţă mai îndelungată/şi bune practici de integrare sub acest aspect au înregistrat SUA şi Australia, unde au şi apărut primele teoretizări (Şcoala de la Chicago, începutul sec.XX). Fenomenul generaţiilor secunde se referă de fapt la copiii migranţilor/următoarele generaţii de migranţi, subiect abordat până în prezent doar tangenţial de către experţii în domeniu din Republica Moldova.

Unul din motive ar fi că Republica Moldova, spre deosebire de alte ţări cu o experienţă mai îndelungată de migraţie, a înregistrat primele valuri de migraţie în a doua jumătate a anilor ’90. În prezent se prefigurează deja primele generaţii secunde de migraţie (cetăţenii moldoveni care au plecat în Italia în anii 1997-1998 au copii, născuţi în peninsulă, care au împlinit vârsta de 16 ani). Sunt câteva argumente care ne motivează să insistăm asupra cercetării fenomenului generaţiilor secunde a migranţilor moldoveni în Italia. În primul rând, cel al prezenţei numerice – Italia este ţara-gazdă a circa 20 la sută dintre migranţii moldoveni, în prezent numărul lor fiind de până la 200 mii de persoane. Din anul 2008 până în prezent, numărul elevilor moldoveni aflaţi în instituţiile de învăţământ din Italia a depăşit constant cifra de 20 mii de persoane. La începutul anului 2014, numărul lor a ajuns la circa 25 mii de persoane. Nu în ultimul rând, ei sunt cetăţeni ai Republicii Moldova (nu au obţinut cetăţenia Italiei), iar o parte din copii sunt vizaţi de proiectele părinţilor de a reveni în ţara de origine (unde întâlnesc şi mai multe probleme de re-integrare).

Fenomenul „generaţiilor secunde”  

Conceput în sens larg, termenul generaţii  secunde include fiii imigraţilor născuţi în ţara de origine, dar şi pe cei născuţi în ţara-gazdă, după cum afirmă cercetătorul italian Maurizio Ambrosini. În primul caz, putem vorbi de „minori imigraţi” sau „migranţi involuntari”, pentru că au făcut acest parcurs nu din proprie voinţă, ci din voinţa adulţilor. În sens restrâns, generaţiile secunde reprezintă aşa-numiţii „migranţi fără migraţie”, născuţi şi crescuţi dincolo de hotarele ţării de origine a părinţilor (în cazul nostru, în Italia).

Fenomenul „generaţiilor secunde” este unul complex, cu problematici foarte diferite, ca şi categoriile de persoane pe care le include. Experţii propun drept categorii distincte: minorii născuţi în Italia, minorii veniţi prin reîntregirea familiei, minorii neînsoţiţi (preluaţi de către proiecte educative din Italia), minorii refugiaţi, minorii sosiţi prin adopţie internaţională şi copiii familiilor mixte. „Minori imigraţi” sau „migranţi involuntari reprezintă o categorie distinctă de migranţi. Ei sunt cei care refuză integrarea subalternă, pe care au acceptat-o părinţii lor. Fiind crescuţi în societatea italiană (dar consideraţi cetăţeni străini, migranţi), au aspiraţii diferite decât părinţii lor şi aici se atestă o gravă disonanţă între aşteptări şi perspective, în condiţiile în care  societatea din ţara-gazdă nu este gata să le ofere oportunităţi egale.

În concluzie, putem afirma că fenomenul generaţiilor secunde reprezintă o nouă dimensiune în cadrul problematicilor legate de migraţia cetăţenilor moldoveni. În cazul examinării parcursului minorilor migranţi în ţara de reşedinţă, mai precis a adaptării sociale în Italia, sunt mai multe aspecte importante care trebuie luate în considerare.

Ecaterina DELEU,

doctorand, Universitatea Academiei de Ştiinţe a Moldovei

'+
1
'+
2 - 3
4 - 5
6 - 7
8 - 9
10 - 11
12 - 13
13 - 14
[x]